Teoria motivației a evoluat de-a lungul timpului, pe măsură ce limitările fiecărei noi teorii au devenit evidente, iar noi teorii sunt propuse pentru a le îmbunătăți pe cele vechi. Deoarece fiecare teorie are sens în sine, este edificator să le înțelegem neajunsurile, mai ales că s-ar putea să vi se pară intuitiv să le aplicați elevilor dumneavoastră fără să vă dați seama de aceste limitări.
Modelele comportamentale susțineau că comportamentele sunt întărite pozitiv prin recompense și negativ prin pedepse, ceea ce ajută la explicarea modului de motivare extrinsecă a oamenilor sau animalelor. De exemplu, recompensele, cum ar fi premiile, îi pot motiva pe elevi să învețe, în timp ce pedepsele, cum ar fi pierderea privilegiilor, îi pot motiva, de asemenea, să învețe.
-> Ce lipsește? Cogniția.
Modelurile cognitive susțin că întărirea este mediată prin cogniție (așteptări, credințe, cunoștințe anterioare și experiență curentă). În timp ce recompensele și pedepsele îi afectează pe elevi, acestea au efecte diferite având în vedere mințile noastre diferite. De exemplu, un elev care crede că trebuie să fie cel mai bun dintr-o clasă poate vedea un B la un examen ca pe o pedeapsă, în timp ce un altul poate fi foarte mulțumit de această notă și să o vadă ca pe o recompensă.
-> Ce lipsește? Nevoile.