Mutilarea genitală feminină (MGF) cuprinde toate procedurile care implică îndepărtarea parțială sau totală a organelor genitale feminine externe sau alte leziuni ale organelor genitale feminine din motive nemedicale.
În 1997, OMS a clasificat mutilarea genitală feminină în patru tipuri diferite. De atunci, experiența în utilizarea acestei clasificări a evidențiat necesitatea de a subdiviza aceste categorii, pentru a surprinde mai detaliat varietățile de MGF. Gravitatea (care aici corespunde cantității de țesut afectat) și riscul pentru sănătate sunt strâns legate de tipul de MGF efectuată, precum și de cantitatea de țesut care este tăiată.
Cele patru tipuri majore de MGF, și subtipurile lor, sunt:
- Tipul I. Îndepărtarea parțială sau totală a glandului clitoridian (partea externă și vizibilă a clitorisului, care este o parte sensibilă a organelor genitale feminine, cu funcția de a oferi plăcere sexuală femeii), și/sau a prepuțului/capișonului clitoridian (pliul de piele care înconjoară glandul clitoridian). Atunci când este important să se facă distincția între variantele majore ale MGF de tip I, se utilizează următoarele subdiviziuni:
- Tipul Ia. Îndepărtarea numai a prepuțului/capișonului clitoridian.
- Tip Ib. Îndepărtarea glandului clitoridian cu prepuțul/capișonul clitoridian.
- Tipul II. Îndepărtarea parțială sau totală a glandului clitoridian și a labiilor mici (faldurile interioare ale vulvei), cu sau fără îndepărtarea labiilor mari (faldurile exterioare ale pielii vulvei). Atunci când este important să se facă distincția între variantele majore ale MGF de tip II, se utilizează următoarele subdiviziuni:
- Tipul IIa. Îndepărtarea numai a labiilor mici.
- Tipul IIb. Îndepărtarea parțială sau totală a glandului clitoridian și a labiilor mici (prepuțul/capișonul clitoridian poate fi afectat).
- Tipul IIc. Extirparea parțială sau totală a glandului clitoridian, a labiilor mici și a labiilor mari (prepuțul/capișonul clitoridian poate fi afectat).
- Tip III. (Adesea denumit infibulare). Îngustarea deschiderii vaginale cu crearea unui sigiliu de acoperire. Sigiliul se formează prin tăierea și repoziționarea labiilor mici, sau a labiilor mari. Acoperirea deschiderii vaginale se face cu sau fără îndepărtarea prepuțului/capișonului clitoridian și a glandului (MGF de tip I). Atunci când este important să se facă distincția între variantele MGF de tip III, se utilizează următoarele subdiviziuni:
- Tipul IIIa. Îndepărtarea și repoziționarea labiilor mici.
- Tipul IIIb. Îndepărtarea și repoziționarea labiilor mari.
- Tipul IV. Toate celelalte proceduri dăunătoare asupra organelor genitale feminine în scopuri nemedicale, de exemplu înțepături, piercing, incizii, răzuire și cauterizare.
Deinfibularea se referă la practica tăierii deschiderii deschiderii vaginale sigilate a unei femei care a fost infibulată (tip III). Acest lucru se face adesea pentru a permite relații sexuale sau pentru a facilita nașterea și este adesea necesar pentru a îmbunătăți sănătatea și bunăstarea femeii.
În ciuda riscurilor pentru sănătate, unele femei suferă din nou o îngustare a deschiderii vaginale după ce au fost dezinfibulate, în momentul nașterii – ceea ce înseamnă că pot fi supuse unei serii de infibulări și dezinfibulări repetate de-a lungul vieții.