Pietre răutăcioasă de tinichea vicioasă!/Te numești pistol? Nu mă face să rânjesc./Ești doar o bucată de țeavă umflată./Nu ai putea nimeri nici măcar o bucată de tripou./Dar când vei fi cu mine în noapte,/Îți voi spune, amice, că ești chiar în regulă!
-„Odă unui pistol Sten”, de S.N. Teed
Puține arme din epoca modernă au avut vreodată un poem scris în cinstea ei. Dar puține arme au fost vreodată ca pistolul Sten.
Conceput în grabă în primele zile disperate ale celui de-al Doilea Război Mondial, părea un ultim efort disperat de înarmare a trupelor britanice – și așa a fost.
Britanicii îngroziți știau că nu aveau suficiente arme pentru a respinge o forță de invazie germană. Britanicii au pierdut mii de arme de calibru mic care au fost distruse sau pur și simplu abandonate după rătăcirea devastatoare de la Dunkerque.
Pustile cu gloanțe din Marele Război și pistoalele de vânătoare au fost adesea singurele arme de foc disponibile pentru unele unități. Armata britanică a cumpărat toate mitralierele Thompson pe care le-a putut achiziționa din Statele Unite, dar cererea a depășit în curând oferta odată ce SUA au intrat în război.
Dar doi proiectanți de arme britanici – maistrul Reginald Shepherd și Harold Turpin – au lucrat împreună pentru a crea o mitralieră simplă, acționată prin suflare, care putea fi fabricată rapid și ieftin din oțel prelucrat.
Fabrica Regală de Arme de calibru mic de la Enfield a produs un prototip – luați „S” de la Shepherd, „T” de la Turpin și „EN” de la Enfield și veți avea numele armei.
Produsă atât în Marea Britanie, cât și în Canada începând cu 1941, Sten era adesea sudată rapid, zgura era șlefuită, iar arma finalizată era apoi aruncată la grămadă cu altele de acest fel. Cu toate acestea, armele canadiene aveau adesea o calitate mai bună a producției, cu margini mai netede și toleranțe mai bune.
Era nevoie de aproximativ cinci ore de muncă pentru a face o armă, iar Sten costa aproximativ 10 dolari pentru a fi produsă – aproximativ 130 de dolari pe armă astăzi, dacă se ține cont de inflație.
Thompson, care era standardul de aur al pistoalelor mitralieră la acea vreme, era foarte bine făcut, dar excepțional de scump. În dolari de astăzi, a costat producția a 2.300 de dolari pentru fiecare armă.
Ambele țări au fabricat peste patru milioane de pistoale Sten în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. În plus, grupurile de partizani care aveau acces la ateliere mecanice își făceau adesea propriile copii ale pistolului Sten, deoarece era atât de ușor de fabricat.
Cântărea șapte kilograme gol, nouă kilograme cu un încărcător încărcat de 28 până la 30 de cartușe. Dacă era păstrată curată și bine întreținută, putea fi o armă excelentă, capabilă să tragă focuri devastatoare.
Trăgând mai mult de 500 de cartușe pe minut – uneori mai mult, în funcție de versiune – proiectanții au camerăat Sten-ul pentru cartușul Parabellum de nouă milimetri, care era cel mai des folosit cartuș de pistol în armatele europene. Atunci când era apăsat, un buton permitea artileristului să selecteze și focul semiautomat.
Alegerea glonțului a fost inspirată. Utilizatorii de Sten nu aveau de obicei probleme în a obține muniție pentru armă oriunde o foloseau, în special dacă făceau raiduri în stocurile germane de muniție.
Zeci de mii de Stens au fost parașutate partizanilor din Europa și Asia pentru a fi folosite împotriva germanilor și japonezilor. Versiuni suprimate ale armei au fost, de asemenea, disponibile pentru operațiuni sub acoperire.
Cu toate acestea, descrierile lui Sten erau adesea de-a dreptul jignitoare. Unele dintre cele mai tipărite epitete includ „The Woolworth Special”, „The Plumbers Delight” și „The Sten Gun”.”
Nu puteai să-i învinovățești pe soldați pentru că i-au dat nume. Arăta ca și cum ar fi fost asamblat din bucățele găsite într-un magazin de feronerie – de fapt, unele dintre piesele esențiale ale Sten-ului din primele modele, cum ar fi arcurile, au fost obținute inițial de la producătorii de feronerie, mai degrabă decât de la armurieri.
Versiunile timpurii aveau, de asemenea, două obiceiuri enervante. Blocarea – frecventă atunci când buzele încărcătorului erau deteriorate sau arma era murdară – sau tragerea necontrolată în regim complet automat atunci când era pur și simplu lovită sau bruscată.
Cu toate acestea, Sten s-a îmbunătățit cu timpul, în special după ce panica invaziei britanice a dispărut și armele au fost fabricate cu gândul la o mai bună măiestrie.
Au căpătat și o reputație mortală. Ușoară, compactă și chiar disimulabilă, a fost preferata forțelor britanice aeropurtate și purtate de planoare.
Alan Lee, membru al Regimentului de Parașutiști în timpul războiului, a declarat că arma a fost folosită cel mai bine pentru lupta corp la corp. Într-o secție de 10 oameni din Paras, a spus Lee, sergentul și caporalul purtau întotdeauna un pistol Sten, la fel ca majoritatea ofițerilor.
„Când intrai într-un sat sau intrai într-o casă, orice ar fi fost, era o armă de încredere”, a spus el într-un interviu video care face parte dintr-o istorie orală a celui de-al Doilea Război Mondial compilată de Muzeul Național al Armatei din Londra. „Nu era un instrument fiabil pentru nimic peste 100 de metri, dar pentru orice lucru de aproape era foarte fiabil.”
Dar obiceiul pistolului Sten de a se bloca a dus la una dintre cele mai încurcate operațiuni secrete din timpul războiului. Agenții cehi instruiți și susținuți de Special Operations Executive britanic au purtat Sten ca arme în timpul Operațiunii Anthropoid, misiunea de asasinare a lui Reinhard Heydrich.
Heydrich a fost creierul Soluției Finale și Obergruppenführerul S.S. responsabil pentru formarea echipelor speciale care au efectuat uciderea genocidară a evreilor pe teritoriul ocupat de naziști. Poreclit „Măcelarul din Praga”, el a eliminat în mod sistematic cultura cehă și rezistența cehă într-un efort de a „germaniza” națiunea.
În 1942, în timp ce Heydrich călătorea într-un Mercedes decapotabil, un agent ceh al SOE și-a îndreptat pistolul Sten spre nazist de la mică distanță și a apăsat pe trăgaci – iar pistolul s-a blocat fără să tragă.
Comparatul agentului a aruncat apoi o grenadă în vehicul, rănindu-l îngrozitor pe Heydrich … care a murit câteva zile mai târziu din cauza otrăvirii sângelui.
.