O femeie își pierde 30 de ani de amintiri după terapia electroconvulsivă
Richland County (SC) Circuit Court
O femeie în vârstă de 55 de ani cu antecedente de depresie a fost supusă cu succes unei terapii electroconvulsive (ECT) după ce soțul și tatăl ei au murit. Șase luni mai târziu, ea a redevenit deprimată, iar un nou psihiatru a trimis-o la partenerul său pentru tratamente suplimentare cu ECT.
Partenerul i-a administrat ECT în ambulatoriu la un spital, zilnic, timp de 10 zile. Psihiatrul care a trimis-o a scris în fișa pacientei că pacienta a avut pierderi de memorie și probleme cognitive severe în timpul regimului inițial de ECT, dar nu a raportat această evoluție partenerului său și ar fi încurajat-o pe pacientă să continue ECT.
După a doua rundă de tratamente ECT, pacienta a suferit leziuni cerebrale și și-a pierdut toate amintirile din ultimii 30 de ani – inclusiv nașterile copiilor ei și abilitățile sale profesionale – lăsând-o în imposibilitatea de a lucra.
În instanță, pacienta a susținut că ECT nu ar trebui să fie administrată de mai mult de trei ori pe săptămână, iar psihiatrul care a trimis-o ar fi trebuit să-i spună partenerului său despre problemele de memorie ale pacientei.
- Cazul a fost soluționat pentru 18.000 de dolari
Observațiile doctorului Grant
Deși acest caz se referă la ECT, cererea se bazează pe neglijență – adică psihiatrul nu și-a îndeplinit datoria de a avea grijă de pacient. Reclamația de neglijență s-a axat pe modul în care a fost implementat tratamentul, nu pe faptul dacă ECT a fost adecvată pentru depresia acestei femei.
Rata de răspuns a ECT variază între 50% și 60%1 în rândul pacienților care nu au răspuns la unul sau mai multe teste cu antidepresive. Îmbunătățirea simptomatică este de obicei mai rapidă cu ECT decât cu farmacoterapia2 atunci când ECT este administrată de trei ori pe săptămână. Ratele de mortalitate cu ECT sunt similare cu cele asociate cu chirurgia minoră.1
Pe lângă faptul că este un tratament eficient și sigur pentru depresie, ECT este rareori o bază pentru malpraxis. Un studiu a constatat că doar 4 (0,2%) din 1.700 de reclamații pentru malpraxis psihiatric depuse între 1984 și 1990 au vizat efectele secundare, complicațiile sau oportunitatea ECT.3 Puțini pacienți care primesc ECT depun o reclamație pentru malpraxis deoarece majoritatea sunt mulțumiți de tratament; aproximativ 80% dintre pacienții care primesc ECT spun că ar consimți din nou la ECT.4,5 De fapt, s-ar putea considera că refuzul de a refuza ECT pacienților cu depresie severă reprezintă un motiv de malpraxis.
Deși sigură și eficientă, ECT ar putea prezenta riscuri pentru sănătate pe care trebuie să le discutați cu pacienții. În special, pot apărea probleme cognitive, cum ar fi delirul și afectarea atenției și a memoriei.1
Risc de afectare cognitivă în ECT
Efectele secundare cognitive mai severe ale ECT provin din:
- plasarea electrozilor bilaterali
- stimularea cu unde sinusoidale
- intensitatea de stimulare suprasolară
- administrarea >de 3 ori pe săptămână
- un număr mare de tratamente, de obicei >20 într-un curs de tratament acut
- unele medicamente, cum ar fi carbonatul de litiu și anticolinergicele6
- boli neurologice preexistente, cum ar fi boala Alzheimer sau Parkinson.1
În rândul pacienților deprimați fără o boală neurologică cunoscută, gradul de afectare cognitivă globală înainte de ECT poate prezice pierderea informațiilor autobiografice.7 Gravitatea pierderii de memorie prezentată în acest caz – deși rară – nu este inedită. Pacienții au raportat pierderea memoriei evenimentelor personale din trecutul îndepărtat și pierderea funcțiilor.8,9
Mărimea amneziei retrograde este adesea cea mai mare imediat după tratament. Pacienții sunt mai predispuși să uite informații publice, cum ar fi evenimentele curente, decât informații personale.10 Efectele se diminuează de obicei în timp, iar amintirile mai vechi sunt mai susceptibile de a fi recuperate decât cele mai recente. ECT poate provoca pierderea permanentă a memoriei, în special după plasarea bilaterală a electrozilor, intensitatea de stimulare supra-similară, stimularea cu undă sinusoidală sau un număr mare de tratamente – de obicei mai mult de 20.
Căsuța
Asigurarea unui consimțământ în cunoștință de cauză adecvat atunci când se administrează ECT sau înainte de a trimite un pacient pentru tratament poate ajuta la prevenirea unei reclamații pentru malpraxis. Deși cerințele specifice pentru consimțământul pentru ECT variază în funcție de jurisdicție, urmați aceste principii generale:1
- Furnizați pacientului informații adecvate. Explicați motivele pentru ECT, descrieți procedura, inclusiv alegerea poziționării electrozilor de stimulare, oferiți tratamente alternative și explicați riscurile, beneficiile, numărul anticipat de tratamente, riscul de recidivă și necesitatea de a continua tratamentul.
- Asigurați-vă că pacientul este capabil să înțeleagă și să acționeze în mod rezonabil pe baza acestor informații și că știe că poate refuza tratamentul în orice moment.
- Spuneți-i pacientului că un rezultat pozitiv nu este garantat.
- Descrieți probabilitatea și gravitatea potențială a riscurilor majore asociate cu ECT, inclusiv mortalitatea, problemele cardiovasculare și ale SNC și efectele secundare minore, cum ar fi durerile de cap, durerile musculare sau greața.
- Asigurați-vă că pacientul înțelege că consimțământul este voluntar și poate fi retras. Pacientul trebuie să știe că își dă consimțământul și pentru tratamentul de urgență.
- Spuneți pacienților despre posibilele restricții comportamentale – cum ar fi necesitatea ca un prieten sau un membru al familiei să monitorizeze pacientul sau imposibilitatea de a conduce o mașină – care pot fi necesare în timpul evaluării, tratamentului și recuperării.