Deși există dovezi despre coloniști de-a lungul Nilului de acum aproape 120.000 de ani, istoria Egiptului antic este în general împărțită în trei perioade majore de stabilitate: Vechiul Regat, Regatul Mijlociu și Noul Regat. Acestea au fost separate de perioade intermediare de instabilitate politică și urmate de Perioada Târzie.
Vechiul Regat, care a început în mileniul al III-lea î.Hr. este considerat prima mare perioadă de prosperitate și stabilitate politică a Egiptului. Faraonii din Vechiul Regat, asistați de un sistem de administratori eficienți, au comandat o serie de proiecte de irigații la scară largă, care au dus la excedente de alimente și comerț. Aceștia au creat, de asemenea, o birocrație responsabilă de colectarea taxelor și de administrarea unui sistem judiciar sofisticat și au comandat o serie de piramide și alte proiecte de construcții de mare anvergură. Vechiul Regat s-a încheiat în jurul anului 2200 î.Hr. după o serie de secete și conflicte politice care au dus la prăbușirea guvernului egiptean.
După aproape două secole de stagnare politică și instabilitate economică cunoscute sub numele de Prima Perioadă Intermediară, Regatul Mijlociu al Egiptului marchează o altă perioadă de mare prosperitate. Începând din jurul anului 2030 î.Hr., faraonii celei de-a unsprezecea dinastii, în urma unei serii de campanii militare de succes pentru a-și asigura puterea, au promovat proiecte de irigații în jurul Nilului care au creat o mare prosperitate economică. Odată cu această prosperitate și o mai mare distribuire a bogăției, egiptenii de rang înalt din afara familiei imediate a faraonului au cerut acces la viața de apoi. Ca urmare, o serie de nobili și preoți egipteni au fost mumificați și înmormântați în această perioadă. Regatul Mijlociu s-a încheiat în jurul anului 1650 î.Hr. după ce o serie de recolte insuficiente au slăbit puterea faraonului.
A doua perioadă intermediară, marcată de o serie de conducători slabi și străini, a fost urmată de Noul Regat al Egiptului. Faraonii Noului Regat au inaugurat o perioadă de prosperitate prin promovarea unor alianțe diplomatice cu vecinii lor. Noul Regat s-a încheiat după o serie de înfrângeri militare și tulburări interne care au slăbit puterea faraonului, care a fost înlocuit de puterea crescândă a preoțimii.
Cea de-a Treia Perioadă Intermediară a fost o altă perioadă caracterizată de conducători străini, războaie și conflicte politice. A fost urmată de Perioada Târzie, când Egiptul a servit ca vasal mai multor conducători străini diferiți.
Adaptat din
Material nepublicat al DMA.