Prin trei metode putem învăța înțelepciunea: Prima, prin reflecție, care este cea mai nobilă; a doua, prin imitație, care este cea mai ușoară; și a treia, prin experiență, care este cea mai amară. (Confucius)
Astăzi, accentul s-a mutat de la ceea ce face profesorul în contextul învățării la ceea ce face elevul și la relația dintre învățare și experiență. Acest lucru se bazează pe cercetări extinse privind învățarea studenților în învățământul superior.
Învățarea experiențială
Învățarea experiențială este ca un proces continuu în care experiența este generată prin angajamentul nostru continuu cu lumea (Kolb,1984). Învățarea și experiența nu pot fi separate. Experiențele ne modelează și ne remodelează ideile pe măsură ce trecem prin patru etape:
- Experiența concretă
- Observația reflexivă
- Conceptualizarea abstractă
- Experimentarea activă
Vezi informațiile despre David Kolb de la Universitatea din Leicester pentru mai multe informații.
În timp ce elevii învață din experiență, ei se pot angaja într-un proces de încercare de rezolvare a conflictului dintre idei contradictorii. Acesta este „conflictul cognitiv” (Piaget, 1930) și „disonanța cognitivă” (Festinger, 1957). Prin urmare, învățarea poate implica, de asemenea, „neînvățarea vechilor obiceiuri și moduri de gândire (Cochran-Smith, 2003, McWilliam, 2008).
Nu toți elevii învață la fel de eficient ca și ceilalți din experiență, dar, în calitate de profesori, putem crea condițiile pentru a face mai probabil ca aceștia să o facă (Boud, Cohen & Walker, 1993). Îi putem sprijini pe cursanți să își pună la îndoială presupunerile și ideile și, prin acest proces, să dezvolte noi cunoștințe bazate pe această explorare.
Cum se leagă învățarea experiențială de o bună învățare și predare?
Învățarea experiențială este unul dintre fundamentele programelor de învățare integrată în muncă (Work-Integrated Learning – WIL) (cunoscute și sub numele de stagii, practică, învățare în colaborare, învățare prin servicii, învățare pentru dezvoltarea carierei și învățare bazată pe experiență). WIL este, de asemenea, fundamentul MOOCS FULT, unde se așteaptă ca participanții să relaționeze ceea ce învață cu contextul lor de la locul de muncă.
Învățarea integrată în muncă este în general descrisă ca o integrare intenționată a teoriei și a cunoștințelor practice prin intermediul unui program de predare și învățare (Orrell, 2011).
Punct de discuție
Cum învățați cel mai bine? Prin teorie, observație sau experiență? Postați răspunsul dumneavoastră.
Boud, D., Cohen, R., & Walker, D. (Eds) (1993). Utilizarea experienței pentru învățare. Buckingham: SRHE și Open University Press
Cochran-Smith, M. (2003). Learning and unlearning: the education of teacher educators. Teaching and Teacher Education, 19, 5-28.
Festinger, L. (1957). A Theory of Cognitive Dissonance (O teorie a disonanței cognitive). Stanford, CA: Stanford University Press.
Kolb, D. A. (2014). Învățarea experiențială: Experiența ca sursă de învățare și dezvoltare. FT press.
McWilliam, E. (2008). Unlearning how to teach. Innovations in Education and Teaching International, 45(3), 263-269.
Orrell, J. (2011). Raport de bune practici: Învățarea integrată în muncă. Sydney: The Australian Learning and Teaching Council.
Piaget, J. (1930). Concepția copilului despre cauzalitatea fizică. Londra: Routledge.